VASILE BACALU

​

​

​

 

 

         Geologul Vasile D. Bacalu a absolvit Facultatea de Geologie-Geografie a Universitatii din Bucuresti, in anul 1951.

         Dupa absolvirea facultatii, a fost repartizat in Dobrogea ca geolog la lucrarile Canalului Dunarea-Marea Neagra, apoi i s-a incredintat dirijarea si urmarirea lucrarilor de cercetare geologica din nordul Dobrogei, in cadrul Intreprinderii de stat pentru Explorari Miniere a Comitetului Geologic.

         A efectuat si condus lucrarile geologice de cercetare din zona Somova-Casla si Iulia-Consul, judetul Tulcea, descoperind cel mai mare zacamant de baritina din tara in Dealul Cortelu, precum si mari rezerve de plumb, zinc si cupru la Somova si Casla. In zona Iulia a demonstrat existenta unor importante rezerve de minereu de fier.

         A contribuit la infiintarea, in 1967, a Exploatarii de calcar siderurgic de la Mahmudia, cea mai mare de acest gen din tara.

         In perioada 1963-1968, a proiectat si dirijat primele foraje inclinate, de mare adancime, la Altin Tepe, pentru a demonstra continuitatea in profunzime si existenta unor mari rezerve de pirita cuprifera. In 1968, a propus exploatarea zacamantului de Pb-Zn-Cu de la Somova. Din anul 1970, a inceput exploatarea acestui zacamant si obtinerea unor concentrate de plumb, zinc, cupru in Flotatia de la Somova.

         Concomitent cu cercetarea si evidentierea zacamintelor de la Somova-Casla, Iulia, Altin Tepe, Mahmudia, si-a extins activitatea de prospectiune si exploatare geologica in toata Dobrogea, din Delta Dunarii si pana la sud de Constanta, punand in evidenta zeci de zacaminte, de substante minerale utile economiei nationale.

         Intre 1971-1973 a lucrat in Maroc, unde a contribuit la punerea in evidenta a unor importante zacaminte de materii prime necesare industriei marocane.

         A intocmit peste 125 lucrari geologice, a publicat articole, comunicari si referate stiintifice, singur sau in colaborare, prezentate la diferite sesiuni stiintifice de specialitate din tara si la Academia Romana.

         In 1977, dupa inceperea constructiei Metroului din Bucuresti, a fost transferat ca specialist la Unitatea pentru lucrari de Constructii Subterane. Din 1983, a condus Compartimentul Geo-Hidro avand ca obiectiv crearea conditiilor geologice si hidrogeologice normale de sapare a tunelelor de metrou in mediu uscat.

         In 1995 s-a retras din activitatea profesionala, dupa 57 de ani de contributii valoroase.

         Pentru meritele deosebite in activitatea sa profesionala, i s-au acordat „Certificatul de descoperitor al zacamintelor de baritina si sulfuri complexe de la Somova“ (1955), titlurile de geolog-miner gradul III-II-I (1954-1962-1965), Ordinul Muncii clasa a III-a (1956) si Ordinul Muncii clasa a II-a (1968), „Constructor al Metroului Bucuresti“ (1986).